Dragoste primejduită. Verișoarele din Carolina vol. 1 - Michael Phillips

Dragoste primejduită – roman

Dragoste primejduită este primul roman al seriei Verișoarele din Carolina și redă o poveste fascinantă din perioada războiului dintre State. Din această serie mai fac parte: De la sclavă la doamnă , Niciodată nu e prea târziu și Căminul domnișoarei Katie.

Jake, un tinerel de culoare din Sud, hotărăște să-și ia viața în propriile mâini și fuge de pe plantație. El nădăjduia să scape de stăpânul său și de consecințele unei fapte nesăbuite.

Greu împovărat de mânie și de vinovăție, Jake pornește spre Nord, în căutarea propriei libertăți și a tatălui său. Într-adevăr, își găsește mai întâi tatăl și constată că îl învinuise degeaba. Dar mai întâlnește și două tinere – una, albă, iar cealaltă, fostă sclavă – care îl contrariază.

Jake nu zăbovește să-și lege inima de fata neagră, care are și ea secretele ei. Înainte însă ca cererea lui în căsătorie să primească răspunsul dorit, primejdia năvălește pe neașteptate.

Va reuși Jake să-și refacă relația cu tatăl său – și să se ierte pe sine – doar ca mai apoi să-și piardă dragostea … și poate chiar și viața?

Dragoste primejduită – Verișoarele din Carolina vol. 1

„Ar fi trebuit pasămite să ne așteptăm la asta. Dar nu ne-am așteptat. Trăiserăm de atâta vreme în pericol, încât uitaserăm, bag de seamă, cât de primejdioasă era cu adevărat situația – îndeosebi, pentru noi, negrii.

Având în vedere toate câte se petrecuseră înainte și faptul că oamenii din partea locului nu consimțeau ca un băiat de culoare să se atingă de o fată albă – nici chiar cu singurul gând de a o apăra, cum făcuse el – ar fi trebuit să ne închipuim ce avea să urmeze. Ar fi trebuit probabil să îl ascundem sau să-l trimitem departe, în Nord. Dar n-am făcut-o.

Durerea este încă vie în sufletul meu și mi se umplu ochii de lacrimi când îmi amintesc cum a fost smuls de lângă mine bărbatul iubit. Ce rău îmi părea, în pâlpâirea acelei clipe cumplite când îl aveam încă în fața ochilor, că i-am cerut să amânăm căsătoria! … De ce nu a primit să îi devin soață cât mai aveam prilejul … oricât de periculos ar fi fost? Acum era însă prea târziu.

Mă întrebam, cu sufletul pustiit, de am să-i mai revăd vreodată chipul drag … și dacă nu m-oi prăpădi eu însumi de durere până dimineață.” – Prolog